miercuri, 17 septembrie, 2014
NOUTATI
You are here: Home >> PEDEAPSA CORPORALA

PEDEAPSA CORPORALA

Aplicarea de pedepse este o problema care a fost privita de-a  lungul timpului din diverse perspective. Unii au sustinut ca e benefica in timp ce altii au considerat-o ineficienta. Tratand acest subiect este imposibil sa nu ajungi la teoria behaviorista. Skinner, Blau sustineau ca pedeapsa este ineficienta in educatie deoarece da nastere la o serie de sentimente reactive care au consecinte nefaste asupra comportamentului. Privind putin in curtea scolii poti sa observi ca urmele lasate de pedeapsa corporala aplicata nu sunt doar fizice ci mai profunde. Nu poti masura efectele aplicarii unei pedepse. Poti sa observi cate lacrimi s-au varsat dar nu poti sa observi care e directia inspre care se indreapta resentimentele si nu poti controla comportamentele consecinta.

Pe de alta parte vine teoria schimbului social cu o alta perspectiva. De asta data studiile evidentiaza si o latura buna a pedepselor. Nu trebuie ocolite ca metoda utilizata in educatie, doar ca trebuie sa se stie cum sa se foloseasca. Pentru o maxima eficienta e nevoie ca pedeapsa sa fie direct proportionala cu greseala si sa fie contingenta cu aceasta, de asemenea nu e indicat sa se aplice sporadic. Contingenta  unei pedepse si  consistenta duc spre o complianta mai mare, si asa se explica de ce produce mai putine resentimente. Contingenta se refera la faptul ca persona trebuie sa perceapa ca exista o probabilitate mai mare de pedeapsa pentru comportamentele indezirabile decat pentru cele dezirabile. Cu cat e mai mare diferenta cu ata e mai eficienta strategia de a pedepsi.

Asadar parerile sunt impartite chiar si in prezent exista state in care pedepsele corporale sunt aplicate in scoli ca metoda de instruire. Putem lua exemplul statului Singapore:

 

Regulamentul unei scoli din Singapore (1957):

  1. nici o pedeapsa corporala nu trebuie sa fie aplicata fetelor.
  2. pedeapsa corporala aplicata baietilor trebuie sa fie administrata cu o nuia subtire, adica baietii sunt loviti inpalmacu aceasta nuia sau peste fund. Nici o alta pedeapsa corporala nu trebuie sa fie utilizata in scoli
  3. in scolile in care exista mai multi profesori, pedeapsa corporala trebuie administrata de catre directorul scolii sau sub supravegherea acestuia
  4. pedeapsa corporala trebuie folosita doar ca o ultima varianta in cazurile comportamentelor disruptive.
  5. pedeapsa corporala aplicata unui grup de persoane indiferent daca toti membri sunt vinovati sau nu, este considerata nepotrivita
 Ceea ce pare ciudat e ca o eroare de multe ori morala e pedepsita fizic. Ciudat e si faptul ca durerea e privita ca un mijloc de a controla comportamentul chiar daca acesta ar putea fi schimbat mai eficient prin explicatii clare si concrete, prin analiza erorilor. Copilul ar trebui sa inteleaga ca a gresit si de ce ceea ce a facut e considerata o greseala. De asemenea aplicarea unei pedepse necesita atentie din partea aplicantului. Educatorul ar trebui sa arate copiluluiui ca nu reprezinta pentru el o placere sa-l pedepseasca si ca prin comportamnetl sau a ajuns sa-i faca chiar si lui un rau. Scopul unei pedepse nu este ca acel copil sa faca ceea ce trebuie sa faca ci sa inteleaga si sa-si doreasca ca pe viitor sa faca asta.

Ar trebui privita cu multa seriozitate aplicarea de pedepse. Nu poate fi calculata cantitatea de pedeapsa necesara pentru o greseala. Iar uneori o mimica mai expresiva sau un cuvant de suflet pot fi mai dureroase decat o pedeapsa drastica.

Exista alternative la pedeapsa corporala pe care orice profesor ar trebui sa le cunoasca. Inainte de toate trebuie sa se tina cont de  urmatoarele sugestii:

  • Trebuie stabilite limite clare si consistente
  • Copiii pot invata strategii de rezolvare a conflictelor
  • Trebuie sa li se vorbeasca ratuional si intr-o forma accesibila lor
  • Sa se puna accent pe empatie si cooperare
  • Copiii trebuie incurajati si apreciati
  • In viata scolara ar trebui sa existe continuitate si predictibilitate

Fiind vorba de un subiect controversat care a fost studiat doar in ultimul timp mai in profunzime au luat nastere diverse conceptii relationate. Din lipsa de cunostinte sau dintr-lipsa de interes oamenii au dat nastere unor mituri in legatura cu pedepsele si rezultatele lor.

 

Pedepsele corporale intre mit si realitate

  •  mit: pedeapsa corporala este folosita doar ca o ultima solutie pentru indreptarea  elevilor
  • realitate: pedepsele corporale sunt adesea primele metode de disciplina care se aplica la cea mai mica greseala din partea elevului. Atat profesorii, cat si parintii trebuie consiliati si invatati cum anume sa-si educe copiii intr-o maniera nonviolenta
  •  mit: daca pedepsele corporale ar fi interzise, scoala s-ar transforma intr-un haos total
  • realitate: nu de putine ori realitatea e cu totul alta, deoarece stim cu totii ca nu se intampla asa. In cel mai rau caz , comportamentul pentru care a fost pedepsit elevul    ramane acelasi, “lectia invatat” din pedeapsa fiind una de scurta durata, in schimb daca se recurge la forme de disciplina altrenative, comportamentele disruptive se reduc semnificativ
  • mit:     daca un copil a fost pedepsit inseamna ca el si-a meritat pedeapsa
  • realitate: de foarte multe ori elevii sunt pedepsiti pentru greseli minore precum chicotitul, mancatul in timpul orei, intarzierea
  •   mit:   pedeapsa corporala e aplicata doar elevilor foarte rai
  •   realitate:      de regula, victimele pedepsei corporale sunt elevii cei mai vulnerabili.   Adica minoritatile, copiii cu diferite dizabilitati
  •    mit: o palma nu strica la unii elevi!
  •    realitate:  pedepsele corporale afecteaza toti copiii, fie ei victime ale pedepsei, fie ei martori. Apar astfel dificultati de invatare copiii nemaiputand sa se concentreze. In cazurile extreme pot sa apara si tulburari psihice grave precum stres post- traumatic
  •   mit: pedeapsa corporala previne neastamparul si neascultarea elevilor
  •   realitate: bataia aplicata in scoala are o consecinta puternica asupra elevului caruia ii este aplicata, dar nu numai acesta este afectat  ci si ceilalti elevi,  transmintandu-se mesajul  ca violenta fizica/bataia, este o metoda posibila  de rezolvare a problemelor

Pedepsele corporale aplicate in scoli se refera la lovirea intentionata a elevului cu scopul de a-l impidica sa mai savarsesca comportamete inadecvate/limbaj vulgar etc. Deseori aceste pedepse sunt aplicate si cu scopul de a le atrage atentia si celorlati elevi ca daca vor avea un comportament asemeni elevului pedepsit acelasi lucru ii asteapta si pe ei. Pedeapsa reprezinta impunerea a ceva neplacut unui subiect, ca urmare a unui compotament nedorit sau imoral sau a nesupunerii acestuia.

 

Situatia inRomania

In 1979 Suedia a devenit prima tara in care pedeapsa corporala asupra copiilor a fost interzisa. Modelul sau a fost urmat si de alte state ca: Danemarca, Finlanda, Austria etc. Proiectelor derulate in acest sens li s-a alaturat si statul roman. S-au infiintat societati de intrajutorare, s-au realizat proiecte pentru a se inlatura violenta si chiar cercetari in domeniu. Un exemplu concludent este cercetarea derulata de fundatia UNICEF Romania si de fundatia “Salvati copiii”.

Reprezentanta UNICEF Romania, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul de Stiinte ale Educatiei si Institutul de Criminalistica au realizat un studiu asupra violentei in mediul scolar, pe un esantion reprezentativ de 1027 unitati di invatamant gimnazial si post-gimnazial din mediul rural si urban, pe un lot de 143 de consilieri scolari si un lot de 627de elevi cuprinsi in 23 de scoli din judetele Constanta, Giurgiu, Timis si municipiul Bucuresti.

Rezultatele studiului au aratat ca:

    • proportia unitatilor de invatamant la nivelul carora se inregistreaza fenomene de violenta depaseste 75%;
    • ponderea elevilor cu manifestari grave de violenta este estimata la aproximativ 2,5%
    • ponderea copiilor si tinerilor victime ale violentei (furt, agresiuni sexuale, agresiuni fizice, hartuire etc.) este de aproape 3%.

Datele oferite de catre Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii la nivelul anului 2005 indica urmatoarea situatie: 379 de cazuri, dintre care:

    • 293 de cazuri de vatamare corporala;
    • 4 cazuri de lovituri cauzatoare de moarte;
    • 18 cazuri de rele tratamente aplicate minorilor;
    • 33 cazuri de tentativa de omor;
    • 31 cazuri de omor.

Studiul „Stim sa ne crestem copiii?”, realizat de Salvati Copiii in 2003, evidentiaza faptul ca:

  • abuzul psihologic pare sa fie mai raspandit decat cel fizic si este un lucru aproape obisnuit atat in familie, cat si la scoala sau in grupul de prieteni;
  • cearta, insultele, amenintarile, interdictia unor lucruri care le fac copiilor placere sunt cele mai frecvente abuzuri in toate mediile analizate;
  • abuzul fizic, chiar daca a fost mai putin recunoscut, nu inseamna ca in mod real are o incidenta mult mai scazuta. Cercetarea a reflectat faptul ca abuzul fizic este perceput ca o metoda „normala de educare”, acceptata si asimilata in egala masura de parinti si de copii.
            Sintetizand rezultatele cercetarii, putem afirma ca urmatoarele aspecte reprezinta factori favorizanti ai abuzului:
  • existenta problemelor in familie se rasfrange si asupra comportamentului de la scoala; copiii care provin dintr-un mediu familial cu probleme, dezvolta un comportament agresiv si interactioneaza violent;
  •  lipsa increderii in cadrele didactice face ca aceste comportamente abuzive sa nu fie semnalate si sanctionate ceea ce determina extinderea lor;
  •  unele cadre didactice prin comportamente, atitudini si metode de disciplinare reprezinta adesea surse de abuz;
  • perpetuarea sistemului educativ in care sunt utilizate pedepse precum efectuarea sarcinilor scolare suplimentare va conduce la situatia in care mediul scolar sa fie considerat unul ostil, afectand profund motivatia intrinseca de dezvoltare personala prin cunoastere
  • sistemul de invatamant actual nu incurajeaza participarea copiilor si exprimarea opiniei, implicarea lui in procesul educativ. Acest fapt are consecinte pe termen lung promovand o atitudine pasiva fata de problemele comunitatii;
            Pedeapsa, in esenta sa, este perceputa acum ca o practica mostenita, cu caracter retributiv, oricare ar fi rolul retributiei, de justificare ori scop al pedepsei. O justificare liberala a pedepsei ar arata ca societatea are nevoie de amenintarea si aplicarea pedepsei, pentru ca scopul ordinii sociale nu poate fi atins altfel.

Restrangeri in utilizarea pedepselor sunt, desigur, necesare, datorita modurilor in care se poate abuza de autoritate si putere. O asemenea justificare implica atat consideratii deontologice cat si consecventialiste.

Exemple de pedepse impuse de educatori ( parinti, ingrijitori sau profesori):

    • pedepse corporale – lovirea, in principal ( in unele tari interzisa, in altele chiar impusa de lege), dar si impunerea unor pozitii necomfortabile sau stanjenitoare, cum ar fi ingenuncherea, sustinerea unui obiect greu (deasemenea interzisa de unele legislatii);

Deoarece multi educatori nu sunt de acord cu astfel de pedepse, exista o inlocuire a acestora cu forme alternative. Alternativele la pedepsele corporale includ evidentierea comportamentelor pozitive ale elevilor, reguli realiste impuse temeinic, instructiuni care sa ajunga la toti elevii, conferinte cu elevii pentru stabilirea comportamentelor acceptabile, sedinte parinti-profesori pe acelasi subiect, utilizarea unui personal calificat, ca psihologii si consilierii, detentii in cadrul scolii si scoala de duminica sau:

    • izolarea pe termen scurt : punerea la colt, inchiderea intr-un spatiu intunecat
    •  scrierea repetata a unor cuvinte sau chiar a unor eseuri
    • pedeapsa “murga”
    • detentia, adesea combinata cu diferite sarcini (teme in plus, studiu)
    • interzicerea participarii la diverse activitati sau a intalnirii cu anumiti prieteni, de obicei  considerati a fi o influenta rea
    •  inlaturarea temporara a privilegilor (lipsa desertului, interzicerea convorbirilor telefonice, a vizionarii televizorului sau a utilizarii computer-ului)
    •  confiscarea, de obicei temporara, a unor jucarii sau a altor obiecte personale; separarea de un animal de companie
    • tinuta vestimentara restrictiva sau obligatorie
    • sarcini suplimentare
    • reducerea banilor de buzunar

Chiar si acestora din urma le-au fost aduse, mai recent, critici.

E absolut normal ca daca se isca controverse si apar opinii contradictorii sa se utilizeze si o lupta a argumentelor. De o parte se afla conceptia traditionala cum ca bataia ar fi rupta din rai si ca doar asa un copil poate sa invete ce e bine si ce nu. Dar de cealalta parte avem argumente solide care se ridica impotriva aplicarii de pedepse corporale:

  • Perpetueaza un abuz ciclic al copiilor. Ii invata pe copii sa loveasca pe cineva mai mic si mai slab atunci cand sunt suparati.
  • Au loc raniri: vantaile devin ceva obisnuit, oasele rupte nu mai sunt o noutate; au avut loc chiar decese ale copiilor ca urmare a pedepselor corporale aplicate in scoala.
  • Pedepsele corporale sunt aplicate cel mai adesea copiilor saraci, apartinand minoritatilor, cu dizabilitati si baietilor.
  • Educatorii si consiliile scolare sunt uneori dati in judecata in urma aplicarii pedepselor corporale in scolile lor.
  • Scolile in care pedepsele corporale sunt folosite adesea au rezultate academice scazute si un nivel ridicat de vandalism, violenta intre elevi si abandon scolar.
  • De multe ori, pedepsele corporale nu sunt folosite ca ultima solutie, ci, dimpotriva, ca prima sanctionare a unor greseli comportamentale minore.
  • Multe pedepse alternative si-au dovedit eficacitatea. Prin intemediul acestora, copiii invata sa fie auto-disciplinati si nu cooperativi datorita fricii.

Tinand cont de legislatia care e in vigoare in Romania practicile punitive sunt restranse si atent aplicate de teama unor alte pedepse care de asta data sunt concret formulate si anticipate. Si profesorii pot fi pedepsiti pentru comportamentele lor abuzive.

Prof. Logoped Cristina Grosu

 

Leave a Reply

Scroll To Top
Descargar musica